Deși unii ascultători preferă rafturile cu discuri de vinil și teancurile de CD-uri, majoritatea colecțiilor muzicale există acum în formate de fișiere digitale, care sunt mai convenabil de stocat și mai ușor de accesat din mers. Dar nu este deosebit de util să descriem pur și simplu un format de fișier audio ca fiind „digital”, deoarece acest lucru poate însemna lucruri diferite — și niveluri diferite de calitate a sunetului. Fișierele audio există, de fapt, în mai multe formate, iar nu toate aceste formate sunt create la fel.

Formate de fișiere audio: o scurtă prezentare generală

Una dintre diferențele majore dintre formatele de fișiere audio se referă la un proces numit comprimare. Așa cum sugerează și numele, comprimarea reduce dimensiunea fișierelor. Acest lucru poate fi util pentru a economisi spațiu de stocare pe un hard disk, dar poate avea și consecințe asupra calității înregistrării audio originale.

Procesul de comprimare reduce practic cantitatea de date conținute într-o formă de undă audio, iar această pierdere de date poate duce la o scădere perceptibilă a calității pentru ascultător. Printre formatele de fișiere audio care trec prin acest tip de comprimare cu pierderi se numără MP3, AAC și Ogg/Vorbis.

Însă procesul de comprimare nu diminuează neapărat calitatea audio. Unele tehnologii de comprimare mai noi reușesc să reducă dimensiunea fișierului păstrând în același timp toate informațiile audio ale înregistrării originale; fișierele audio care trec prin acest tip de comprimare sunt cunoscute ca fișiere audio lossless .

În cele din urmă, există fișiere audio care nu trec prin nicio comprimare. Aceste fișiere audio necomprimate au în general o dimensiune mult mai mare, dar evită problemele de calitate audio care afectează unele formate comprimate.

Pentru a recapitula, fișierele audio digitale pot fi lossy (cu pierderi), lossless (fără pierderi) sau necomprimate. Să aprofundăm fiecare tip și să explorăm câteva exemple comune.

Fișiere audio „lossy”

Fișierele audio lossy sunt comprimate în așa fel încât se pierde o parte din fidelitatea înregistrării originale. Ți s-ar putea părea ciudat că cineva ar prefera un fișier audio lossy în locul unuia care păstrează toată bogăția și complexitatea unui fișier necomprimat. Dar fișierele lossy tind să ocupe mult mai puțină lățime de bandă și spațiu de stocare, ceea ce le face un compromis bun pentru serviciile de streaming muzical.

Și înainte de a crede că „lossy” înseamnă automat „calitate slabă”, ia în considerare dacă urechile tale vor sesiza măcar diferența. Multor persoane le este greu să detecteze vreo diferență între calitatea CD (16 biți/44,1 kHz) și standardele cu rate de biți mai mari, pe care unele formate de fișiere lossy le ating din punct de vedere tehnic. Dacă nu face nicio diferență pentru urechile tale, are sens să optezi pentru o dimensiune mai mică a fișierului atunci când este posibil.

În acest context, să aruncăm o privire la patru tipuri de fișiere audio „lossy” pe care le-ai putea întâlni.

MP3

Formatul de fișiere audio MP3 a devenit extrem de popular la începutul anilor 2000. La acea vreme, era printre cele mai eficiente modalități de a extrage o piesă audio de pe un CD și de a o stoca pe un hard disk digital sau pe un CD „scris”. Formatul de fișier MP3 are o dimensiune mult mai mică decât cea a unei piese audio de CD necomprimate.

MP3-urile au fost revoluționare la vremea lor și au dus la un salt uriaș în audiția portabilă, deoarece au stat la baza primelor playere audio digitale. S-ar putea chiar să mai ai câteva MP3-uri stocate pe hard disk, dar formatul este cu pierderi, iar unele persoane ar putea sesiza diferența dintre un MP3 și o piesă la calitate de CD.

AAC

AAC înseamnă Advanced Audio Coding, un alt standard de codare lossy utilizat în comprimarea pistelor audio. Calitatea AAC nu se ridică la nivelul de audio hi-res, dar este un pas înainte față de MP3, oferind o calitate mai bună la o dimensiune a fișierului comparabilă.

Deși poate nu este chiar la fel de omniprezent ca MP3-ul, formatul AAC este peste tot și probabil că l-ai întâlnit și tu. A fost formatul preferat al magazinului de muzică iTunes și continuă să fie disponibil pe dispozitivele compatibile cu AAC.

OGG

OGG este o tehnologie versatilă și open-source de comprimare multimedia. Este posibil să fi auzit de Ogg/Vorbis, care este un format OGG utilizat de obicei pentru comprimarea audio. Spotify folosește frecvent acest format pentru redările sale în flux.

Deși sunt „lossy”, fișierele audio OGG păstrează o calitate destul de bună a sunetului. Dimensiunea și calitatea lor reprezintă avantaje față de alte formate de comprimare „lossy” și sunt utilizate pe scară largă pentru streamingul audio pe internet.

WMA (Lossy)

WMA este prescurtarea de la Windows Media Audio — un indiciu că este un format proprietar dezvoltat de Microsoft. Deși oferă o calitate puțin mai bună decât MP3, formatul WMA cu pierderi nu este compatibil pe scară largă cu dispozitivele care nu sunt produse de Microsoft și, prin urmare, are o utilitate limitată.

Tipuri de fișiere audio fără pierderi

Tipurile de fișiere pentru audio lossless sunt cele comprimate în așa fel încât calitatea înregistrării originale rămâne, în esență, intactă. Cu alte cuvinte, niciun aspect sesizabil al sunetului nu se pierde în procesul de comprimare.

Reține doar că „lossless” nu înseamnă necomprimat. O piesă lossless este în continuare comprimată, deși folosește un algoritm de date pentru a păstra întreaga calitate a înregistrării originale. Calitatea lossless echivalează, în general, cu aproximativ 16 biți/44,1 kHz sau mai mult, ceea ce înseamnă că sună cel puțin la fel de bine ca un CD.

Mai jos sunt câteva dintre cele mai comune tipuri de fișiere „lossless”.

FLAC

FLAC provine de la Free Lossless Audio Codec. Un „codec” este practic un proces care comprimă și decomprimă fișiere digitale, așadar denumirea spune aproape totul: acesta a fost dezvoltat ca o modalitate gratuită de a obține o comprimare fără pierderi.

Mulți audiofili consideră FLAC standardul de aur al formatelor audio digitale, deoarece obține o dimensiune mult mai mică decât un fișier audio brut necomprimat, fără a sacrifica deloc calitatea audio perceptibilă.

ALAC

ALAC înseamnă Apple Lossless Audio Codec. A fost dezvoltat de Apple ca un succesor fără pierderi pentru AAC. În prezent, compania oferă întregul său catalog Apple Music la rezoluții ALAC, de la calitatea CD până la niveluri superioare.

WMA (fără pierderi)

Există într-adevăr o alternativă lossless la formatul cu pierderi Windows Media Audio menționat mai sus. Nu este la fel de comun ca FLAC și ALAC de la Apple și nu iese în evidență din punctul de vedere al eficienței de comprimare sau al calității audio. Acestea fiind spuse, acest format WMA oferă o experiență audio lossless (în principal) utilizatorilor Microsoft.

Tipuri de fișiere audio necomprimate

Așa cum sugerează și numele, fișierele audio necomprimate nu trec prin niciun fel de comprimare. Asta înseamnă că nu se pierd date în procesul de comprimare, iar fiecare aspect al înregistrării originale este păstrat.

Mulți audiofili consideră formatele de fișiere necomprimate drept idealul suprem al sunetului digital, însă și acestea au câteva dezavantaje proprii. În primul rând, acestea tind să fie destul de mari; dacă stochezi local o mulțime de fișiere necomprimate, probabil vei avea nevoie de spațiu suplimentar pe hard disk. Dimensiunea lor voluminoasă înseamnă, de asemenea, că poate fi dificil să găsești fișiere cu adevărat necomprimate pe multe servicii de streaming.

Să vedem trei dintre cele mai comune formate audio necomprimate.

WAV

WAV (Waveform Audio File Format) este un format audio hi-res utilizat pentru codarea datelor audio de pe CD. Deși, din punct de vedere tehnic, fișierele WAV pot stoca date comprimate, acestea sunt utilizate de obicei pentru conținut audio necomprimat.

Fișierele WAV sunt cunoscute pentru calitatea excelentă a sunetului, dar și pentru dimensiunile foarte mari ale fișierelor.

AIFF

AIFF, sau Audio Interchange File Format, este similar cu WAV în multe privințe. (De fapt, a fost dezvoltat de Apple cam în aceeași perioadă în care Microsoft și IBM dezvoltau formatul WAV.)

Fișierele audio AIFF sunt comparabile cu fișierele WAV și ambele sunt în general compatibile cu sistemele Microsoft și Apple. Însă fișierele AIFF sunt rare și au dimensiuni mari, așa că probabil nu le vei întâlni prea des.

DSD

Formatul DSD (Direct Stream Digital) este un alt format popular în rândul audiofililor. Acesta își propune să capteze forma de undă analogică originală într-un mod care reproduce ceea ce ai putea auzi de la un pick-up de înaltă calitate. Deși este apreciat de un grup restrâns de ascultători, DSD nu a prins la publicul larg, iar fișierele DSD necomprimate sunt pur și simplu prea mari pentru a avea sens în aplicațiile de streaming dependente de conexiunea la internet.

Ce formate de fișiere audio ar trebui să folosesc?

În cele din urmă, calitatea unui format de fișier audio depinde și de echipamentul pe care îl folosești pentru redare. Dacă nu intenționezi să investești într-un sistem de sunet hi-fi cu componente de calitate, s-ar putea să nu conteze dacă folosești un format de fișier audio MP3, AAC sau fără pierderi.

Vestea bună este că sunetul hi-fi nu este atât de inaccesibil pe cât ai crede. Cu o boxă premium precum Sonos Five sau capacitățile de audio spațial ale unei bare de sunet precum Sonos Arc Ultra, vei avea mai multe șanse să distingi diferențele dintre calitățile audio lossy și lossless.

De acolo, formatul de fișier pe care îl alegi depinde în principal de modul în care asculți muzică. Dacă asculți muzică în principal prin streaming, dar vrei cea mai bună calitate posibilă, caută servicii care oferă codare FLAC și ALAC. Dacă spațiul de stocare nu este o problemă și redai în principal fișiere din colecția ta de CD-uri, WAV ar putea avea mai mult sens.

Desigur, ajută să fii sincer cu tine însuți cu privire la cât de mult contează calitatea cu adevărat. Unele persoane sunt perfect mulțumite de formatele lossy, iar uneori comoditatea fișierelor de dimensiuni mai mici este mai importantă decât orice diferență de calitate audio.

Încearcă mai multe formate audio cu Sonos

În acest moment, poate te întrebi ce formate audio acceptă Sonos. Tipurile de fișiere acceptate includ multe dintre formatele menționate în acest ghid. Acestea includ fișiere audio lossless de înaltă calitate și fișiere audio necomprimate, codificate folosind FLAC și ALAC, cu o adâncime maximă de biți care variază de la calitatea CD la o calitate mai ridicată.

Reține că produsele home theater Sonos pot suporta formate audio diferite față de boxele wireless și căștile noastre.